In ploaie...

Pământul chiftea de umezeală… Pe cerul morocănos începură să se îmbulzească  norii grei şi plumburii care se lăsau greoi tot mai aproape de pământ, iar ochiul de jăratic al soarelui se iţea doar uneori prin pânza zdrenţuită a norilor. Începu să plouă… Primii stropi de ploaie loviră cu putere asfaltul, iar după câteva clipe ploaia se năpusti cu furie asupra pământului.

Mă întorceam de la serviciu, tot căznindu-mă că m-am reţinut mai mult. Doar nu am ştiut că va ploua atât de tare… De acum începu să se întunece şi nu se vedea nimic decât valurile ploii. Mi-am aruncat pe umeri mantaua de ploaie, şi croindu-mi drum de-a dreptul pe şoseaua pustiită, văzui ceva straniu în depărtare… se vedeau două luminiţe care se apropiau tot mai tare şi mai tare. Stând în loc, parcă hipnotizată, nu dintr-o dată îmi dădui seama că erau farurile maşinii ce se năpustise asupra mea. Am auzit doar un sunet ascuţit al frânelor maşinii. Priveam nedumerită maşina care se opri chiar lângă mine… Din maşină ieşi un tânăr cam enervat, strigând şi înjurând… S-a apropiat de mine şi uitându-se cu ură, mă apucă de umeri şi mă scutură puţin. Apoi se îmblânzi, mă trase de mână şi mă urcă în maşină aşa udă cum eram…

Ceva straniu se petrecea… Mă simţeam alături de el în siguranţă… Tânărul, aruncându-şi privirea blândă asupra mea, îmi zâmbi, apoi mă întrebă: „Unde locuieşti?”. Vocea sa dulce, inundă salonul maşinii. Nu i-am răspuns. Mă uitam la el şi nu puteam înţelege ce caut în maşină şi ce se va întâmpla mai departe… Dânsul luă jacheta şi mă înveli cu ea. Mirosea a fum de ţigară şi a parfum. Îmi plăcea atât de mult… Acest miros mă întoarse în trecut, în copilărie… De la bunelul meu tot timpul mirosea a fum şi miere de albină… El doar e prisăcar!

 Între timp ochiul de jăratic al soarelui se închise. Iar odată cu amurgul se reîntoarse şi ploaia. Răpăitul picăturilor de ploaie cu bulbuci acoperise toate zgomotele şi întreg orizontul, cât îl puteai surprinde cu ochii.

Numai oraşul nu putea fi acoperit. Oraşul cu luminile de neon, aprinse mai devreme, mi se părea o hartă împodobită cu bijuterii şi întinsă până departe sub frânghiile ploii…