iubirea ta...

Când ochii mei înoată în gingaşa lumină
Ce tainic izvorăşte din ochii tăi frumoşi, 
Atunci orice durere în sânul meu s-alină
Ca marea tulburată ce-adoarme şi suspină
Sub ale nopţii blânde luceferi mângâioşi...

Căci sânul tău în care domneşte-a ta iubire, 
Precum o lampă sfântă ce arde-ntr-un altar, 
Frumos ca şi altarul uimeşte-a mea simţire, 
Trezind în al meu suflet oricare nălucire, 
Ştergând din a mea minte oricare gând amar...

 

O mare de vise...

Să-noţi către mine, prin marea de vise,
Cum zilnic făceai tu, odat’.
Să-ţi prind vise-n păr, iar marea din tine
S-o sorb de iubire-nsetat.

Pe stânga să-ţi culci privirea-ţi cea verde,
Smarald să-mi faci inima, privindu-mă-n ochi,
Iar sufletu-ţi dulce de sare să-mi spele
O mare de vise ce-mi curge prin corp.

Să-mi dai cu-n sărut Infinitul din tine,
S-ajungem scântei de iubire celestă.
S-adorm, poate-apoi, pe marea de vise,
Plutind, plin de dor, spre lumea terestră.

Sub talpa-ţi, sărutu-mi să-ţi fie-adiere,
Iar gura-ţi de miere descânte-a visare.
Altar de dorinţe e trupul tău verde
Şi buzele-mi freamătă, pe el, când tresare.

Iar seara, când pleci către stelele tale,
Lăsându-mă goal de iubire şi vise,
Un zâmbet mai lasă-mi, mai lasă-mi şi-o mare,
O mare de vise, să-not către tine...

 

* * *

Ne temem de tot şi de toate.

Ne temem de ploaie, ne temem de vânt,

Ne temem de vorbe, ne temem de gând.

Ne sperie visul, ş-apoi îl visăm.

Ne temem de lacrimi, ş-apoi le vărsăm.

Ne sperie vorba, ş-apoi o rostim.

Fugim de iubire, ş-apoi o dorim.

Ne temem de „teamă”, dar n-o ocolim,

Ne sperie viaţa… dar noi o trăim…

Invitaţie la ploaie...

                   „Auzi, iubite, plouă.

                        Azi plouă pentru noi…”

Auzi cum plouă? Haide,

Iubite, tot acum,

Făr’ nici un scop anume

Să rătăcim pe drum.

Ia uite cum mai plouă!

Şi plouă pentru noi,

Ca să ieşim afară

Din pat, aproape goi.

Să ne plimbăm în voie

Noi, tineri şi frumoşi,

Ca nişte paparude

Din anii secetoşi.

Acum e cald, că-i vară:

Hai ieşi, zău, cât să-ţi strig?

Că iarna o să ningă

Şi o să fie frig…

                       (P. Cărare)

Adoarme marea...

Adoarme marea...
Ba nu -
Am adormit eu...
Marea abia s-a trezit
Sa-mi asculte
Nelinistea sufletului meu.
E tulbure marea...
Ba nu -
Sunt tulburata eu,
Si marea nu-mi poate spala
Lacrima sufletului...
E-n liniste marea,
Caci vru doar
Sa-mi spuna
Ca, fiind cu ea,
Eu nu mai sunt singura...

Toamnă bacoviană...

Sfârşit de toamnă
Cu amurguri cenuşii,
Cu triste frunzi
Pornite-n marş funebru,
Cu triste flori
Sub brume argintii -
Un trist peisaj
Pictat în alb şi negru...

Sfârşit de toamnă

Cu sinistre melodii,
Prelung interpretate
La viori sinistre
De ramuri dezgolite
De rachiti,
Dar cu pretenţii mari
De mari artiste.

Sfarsit de toamna
Cu ostile ploi
Intepretand acelaşi
Marş funebru
Pentru mormântul
Frunzei din noroi -
Un trist peisaj
Pictat în alb şi negru...