" Oare ce vise ar putea sa aiba marea? Ar putea visa (acceptand ca din cand in cand isi permite luxul unui somn dulce). Sau poate ca prin vise ii apare si Cerul cu nenumaratele lui astre. In definitiv, ar fi cel mai firesc sa viseze Cerul! Doar tot timpul il priveste! Mai in gluma, mai in serios ii e un fel de sot sau amant. Amandoi se uita unul in ochii celuilalt si isi marturisesc, tacut, ca se iubesc si ca nimeni si nimic nu-i poate desparti. Cateodata se mai si cearta, ca, deh, asa stau lucrurile pe lumea aceasta! El isi strange toti nervii, preschimbati in nori de diferite marimi si de diferite nuante intunecate si se bosumfla si tuna de numa-numa. Ea isi agita apele, dandu-i de inteles ca poate sa fie la fel de inspaimantatoare ca si El. Apoi, amandoi se potolesc. El isi cere iertare, imbracandu-si frumoasa haina a puzderiei de stele. Ea il iarta si ii ofera calmul sau inegalabil si, pe ici, pe colo, cate un zambet de la Luna reflectata in obrajii Ei…
Dar, de fapt, de ce ma framanta asemenea ganduri acum…?
Minunate, comparatii, ma regasesc in aceste cuvinte si ratacesc printre el si de multe ori nu gasesc raspunsul cand el este in fata
RăspundețiȘtergerePai... daca ai citit romanul... speram sa-ti aduci aminte!
RăspundețiȘtergere