ganduri pierdute in soapte...

marți, 19 februarie 2013

Dansez...

Dansez cu singurătatea, aşa cum aş dansa legată la ochi…
Dansez cu sentimentul că în aerul dens ce mă înconjoară, undeva, te afli TU, dansând pe aceleaşi ritmuri, acelaşi dans de fiecare dată, sau poate … altul…

sâmbătă, 16 februarie 2013

Ţi-am spus?...

Ti-Tiam spus ca imi place cum dimineata imi mangaie privirea printre genele adormite?... si cum parfumul ei se impleteste atat de tandru cu cel al gandului oprit acum o clipa, de zambetul venit dinspre tine?...

Mă risipesc în adierea ei când îmi adună visele albastre şi mi le-nchide pentru înca oTi-Tiam spus ca imi place cum dimineata imi mangaie privirea printre genele adormite?... si cum parfumul ei se impleteste atat de tandru cu cel al gandului oprit acum o clipa, de zambetul venit dinspre tine?...

Mă risipesc în adierea ei când îmi adună visele albastre şi mi le-nchide pentru înca o zi, în care sunt pribeagă, în aroma trandafirie a unei alte şoapte de DOR de tine...

zi, în care sunt pribeagă, în aroma trandafirie a unei alte şoapte de DOR de tine...

vineri, 15 februarie 2013

Şoapte...

Plouă… plouă… plouă...

Mi-am rătăcit cuvintele în linişti îngheţate.

Nu ştiu dacă e noapte sau e zi... zilele se scurg prafuite în amintire…

Şoaptele-mi toate, le rostogolesc la picioarele tale dând paşilor mei uitaţi în noapte, pene de ingeri albaştri…

Am învăţat să ma înalt cu aripi de gând printre vise, infiripând câte un mâine, şi am învăţat pe de rost tăcerea dintre şoapte ca să auzi tot ce nu ţi-am putut şopti de la un timp încoace...

joi, 14 februarie 2013

Gândul unui necunoscut...

"Mi-ar trebui câteva strune de Adevăr,
ca să făuresc din trupul iubitei o Liră.."

joi, 7 februarie 2013

...

Imi curge prin vene TRISTETEA... Parca se dezleaga lacrimi intr-un oftat prelung si indepartat... Cine-mi va fi plans in sange?...

miercuri, 12 septembrie 2012

Scrisoare pe un bob de rouă...

Uneori, dragostea pleacă,

doar ca să mai revină o dată pentru a nu pleca...

Odată vântul îmi citea în şoaptă o scrisoare către un necunoscut, ţesută pe-un bob de rouă cu cuvinte nerostite:

"Dragul meu,

M-am trezit zâmbind azi… Nu mi-a dăruit nimeni atâtea clipe frumoase, câte mi-ai dăruit tu… Am trecut prin cele mai frumoase stări sufleteşti pe care le poate avea o fiinţă umană, alături de tine…

Ştii ce zi e azi?... Eşti cel mai frumos suflet din inima mea… Am păstrat frumoasele tale cuvinte în sufletul meu… Am rămas aceeaşi fiinţă îndrăgostită de cuvânt… Iartă-mă pentru zilele în care, poate, te-am dezamăgit… Nu îmi doream asta…

Plouă, dragul meu… plouă… simt mirosul picăturilor de ploaie… Am realizat că atunci când plouă, iar tu mă acoperi cu aripile tale, nici un strop de ploaie nu e suficient de rece ca să poată stinge fericirea din inima mea…

Mai ţii minte când îţi povesteam cât e de frumoasă ploaia? Şi cât de mult mi-aş dori să ne plimbăm în ploaie sub umbrelă…

Îţi mulţumesc din suflet că îmi eşti prieten… Eşti un înger… Un înger cu ochi de copil…

Pe curând, dragul meu… pe curând…"

În drumul tău, trecătorule, dacă ai să întâlneşti Destinul meu, Bucuria şi Speranţa mea, te rog, arată-i drumul spre mine... Acolo unde Marea se uneşte cu Cerul, acolo unde se naşte dimineaţa, acolo unde răsare Soarele şi mai apoi apune Luna... acolo sunt visele mele, speranta si inima mea... Acolo sunt Eu…Acolo să priveşti în fiecare zi ca razele de soare să te poată mangaia, lumina Lunii să îţi lumineze calea, iar Dragostea sa te calauzeasca mereu…

duminică, 9 septembrie 2012

Sunt doar o şoaptă…

un fel de tânguire tăcută,

răsărită din adiere, din soare,

din valul ce-şi plânge

stânca prăbuşita în mare...

Sunt doar o boaba de rouă,

strecurată pe furiş din

prea-plinul gândului

şi uitată în amintirea

unui zâmbet

agăţat în colţul stâng

al ochiului...

Sunt doar un vis

purtat printre gânduri

şi rătăcit printre gene...

Sunt doar un zbor cu o singura aripă,

ce nu a încetat niciodată să spere...

vineri, 2 martie 2012

Ce eşti, Dragoste?

Ce eşti, Dragoste? Vioară

La ureche ce îmi cânţi?

Sau o şoaptă-n fapt de seară

De la îngeri, de la sfinţi?

Eşti un val care mă poartă

Când în sus şi când în jos?

Sau al vieţii mele soartă

Cu blestem şi cânt duios?

Mi-ai întins prin munţi cărarea

Şi prin văi ca în poveşti.

Scad în jos ca lumânarea,

Tu, ca focul, în sus creşti!