Cerul isi imparte cu mine primele
raze de dimineata si parca eul e astazi mai usor. Pe tample si sub gene se
deapana-n tacere rebele amintiri, doruri si ganduri doar de mine stiute. Le
culeg si mi le asez in palma. Le privesc pe sub gene cum se transforma din
coconi, in fluturii cu aripi pudrate de soapte, pe care de atatea ori i-ai
desenat in sufletul meu…
Ploua... Părea că s-a rupt cerul... Ploua de câteva zile. Era o ploaie
zbuciumată, care ba o pornea în şuvoaie repezi cu stropi grei şi deşi, ba-şi
potolea frământările brusc şi picura mărunt, leneş şi monoton până înceta cu
totul... Apoi, trezită parcă din somn, îi zicea într-un bobot, răpăind cu
sfidare...
Cel, adică, de fapt, cea care intrase, în clipa în care văzu ochii de chihlimbar ai pisicii, scoase un strigăt de uimire. Era o femeie tânără, udă până la piele cu o umbrelă în mână. Fata se aşeză în fotoliul vechi şi colbăit din bucătărie şi, întinzându-şi picioarele, începu să şi le şteargă... Bluza udă de ploaie şi fusta i se lipiseră de piele, şi trupu-i gol, se străvedea prin îmbrăcăminte... Figura zveltă şi mlădioasă a fetei, părea sculptată în marmură. Părul de culoarea castanelor coapte, risipit într-o dizordine tulburătoare, descoperea gâtul lung şi graţios. Ochii mari, tiviţi cu gene negre, lungi şi dese, fixă pisica care continuă să stea nemişcată...
S-a spart bolta singurătăţii pe tot întinsul şi picura DOR, pe alocuri, în
averse... 
Dansez cu singurătatea, aşa
cum aş dansa legată la ochi…
Ti-Tiam spus ca imi place cum dimineata imi mangaie privirea printre genele adormite?... si cum parfumul ei se impleteste atat de tandru cu cel al gandului oprit acum o clipa, de zambetul venit dinspre tine?...
Plouă… plouă…
plouă...
