Pustiu...

Lumina de matase a soarelui ii mangaia chipul obosit. Infatisarea lui te facea sa te intrebi daca zambeste ori plange… Ramas singur cu gandurile sale, o umbra din imaginea vesniciei i se oglindea in suflet. S-ar fi aruncat la pamant si s-ar fi lasat prada setei de odihna… ridicand fata imbrobonata de lacrimi catre cerul pustiu, ametitor de frumos, el ingenunche. Nu mai putea sa-si retina lacrimile pline de durere… O, cat de mult ar fi vrut sa intoarca timpul inapoi, sa intoarca clipele alea… clipe pretioase ascunse in timp… clipe care le tinea in adancul sufletului… Iar acum a pierdut totul… nu a mai ramas nimic decat amintiri… doar simple amintiri…

In aceasta dupa amiaza norii incepusera a se indesi pe cerul pustiu. Un cer apasator atarna deasupra caselor incarcat de caldura umeda a verii. Sub cerul care, parca, se lasase ingreunat de ploaie, isi arata dintii – frigul, care facea sa-ti inghete pana si maduva oaselor. Incepu sa ploua… picaturile de ploaie cadeau peste pamantul prafuit, improspatandu-l. Soarele nu mai stralucea pe cer, iar umbrele serii se furisau geloase… Si odata cu zgomotul ploii, tot mai puternic, amurgul se lasa clipa cu clipa. Timpul trecea treptat, si peste ropotul si zarva ploii, se lasa inserarea…

Ploaia se potolise si pe afara nu se mai auzea nimic decat latratul cainilor in departare. Gasindu-si tovarasul desavarsit in chipul unui copac ce-si inalta ramurile catre cerul acoperit cu nori, el se aseza la radacinile lui uitandu-se cum pluteau umbrite in lumina lunii – norii parand cufundati in meditatie. Copacii stropeau cu roua racoroasa de dupa ploaie aerul din jur, scufundandu-se in intunericul ce se intalnea cu lumina lunii si cu vantul...

     In lunga singuratate a noptii, luna inceata si singuratica, se catara in albastrul stins al cerului… 

 Dezmortindu-se dupa atata stat la poalele copacului, el se porni spre malul raului in care se oglindeau usor stelele si batea oarecum spre alb. Raul isi galgaia apele pierdute printre salciile infrunzite. Se lasa tacerea...

     Acesta era timpul unei nopti lungi intr-o liniste totala… O noapte fara sfarsit…