Iti place marea?
" Oare ce vise ar putea sa aiba marea? Ar putea visa (acceptand ca din cand in cand isi permite luxul unui somn dulce). Sau poate ca prin vise ii apare si Cerul cu nenumaratele lui astre. In definitiv, ar fi cel mai firesc sa viseze Cerul! Doar tot timpul il priveste! Mai in gluma, mai in serios ii e un fel de sot sau amant. Amandoi se uita unul in ochii celuilalt si isi marturisesc, tacut, ca se iubesc si ca nimeni si nimic nu-i poate desparti. Cateodata se mai si cearta, ca, deh, asa stau lucrurile pe lumea aceasta! El isi strange toti nervii, preschimbati in nori de diferite marimi si de diferite nuante intunecate si se bosumfla si tuna de numa-numa. Ea isi agita apele, dandu-i de inteles ca poate sa fie la fel de inspaimantatoare ca si El. Apoi, amandoi se potolesc. El isi cere iertare, imbracandu-si frumoasa haina a puzderiei de stele. Ea il iarta si ii ofera calmul sau inegalabil si, pe ici, pe colo, cate un zambet de la Luna reflectata in obrajii Ei…
Se spune ca, in general, cei ce sufera mari deceptii in dragoste ajung ori niste betivani notorii, ori ajung sa se sinucida. Cel putin, atat am retinut eu dintr-o discutie avuta, in urma cu cateva zile, cu un amic, la un pahar de vorba. Sincer, tind sa cred ca exista si o a treia varianta: respectivul, “ranitul” pe frontul sentimental, va pune mana pe o unealta de scris, isi va lua langa el un numar apreciabil de foi albe si se va pune pe scris romane de dragoste cu final fericit, prin care sa-si implineasca iubirea neconsumata."
Dar, de fapt, de ce ma framanta asemenea ganduri acum…?
