Ce eşti, Dragoste? Vioară
La ureche ce îmi cânţi?
Sau o şoaptă-n fapt de seară
De la îngeri, de la sfinţi?
Eşti un val care mă poartă
Când în sus şi când în jos?
Sau al vieţii mele soartă
Cu blestem şi cânt duios?
Mi-ai întins prin munţi cărarea
Şi prin văi ca în poveşti.
Scad în jos ca lumânarea,
Tu, ca focul, în sus creşti!
