Totalul afișărilor de pagină

marți, 29 martie 2011

Viaţa are sens...

Fantasticul freamăt al frunzelor, murmurul apelor „clar izvorând din fântâne”, privirile înflăcărate ale îndrăgostiţilor îţi pătrund în suflet. Mai zăboveşti puţin, pentru că iarăşi a dat peste tine nemuritoarea aromă a vieţii. Laşi această aromă aleasă să ţi se împlânte în suflet, precum fierul plugului în ţărâna caldă… Ştii bine: pentru tine nu poate fi un alt chin şi o altă viaţă decât acest chin şi această viaţă.
Voi să zbor, să zbor ca Icar, să-mi găsesc refugiu în tainica, adânca şi amara voluptate a nopţii, în preajma lunii argintate.
Voi să visez. Să visez o realitate imaginară şi să mă cufund în ea.
Câte o dată, plutind pe fermecătoarele cărări ale vieţii, mă simt absentă. Plutesc într-un şuvoi himeric de gânduri. Această revărsare de idei şi imagini, caracteristică visului, creează frumuseţi de paradis, ce mă atrag necontenit. Nemărginita duioşie mă cuprinde în mrejele sale aidoma păsării Phoenix.
Nu vreau să mor… Vreau să admir lumina zilei, care lasă urme luminoase pe chipuri obosite de oameni, urme care treptat se strecoară înăutru şi formează în jurul inimilor o aură apărătoare de deznădejdea păgubitoare. Cei înnobilaţi de ea sunt învăluiţi de o ceaţă creatoare, ei apărând de cuţitul vremii firul eternităţii neamului. 
Puritatea şi inocenţa, seninătatea şi deznădejdea sunt sentimente dintr-o complexă gamă, care-ţi insuflă mândria de a avea parte de această viaţă…





2 comentarii:

  1. Imi place, cum descrii viata, ma faci sa doresc sa traiesc si sa visez...chiar e minunata depinde ce ochelari iti pui

    RăspundețiȘtergere