Scrisoare pe un bob de rouă...

             Uneori, dragostea pleacă, 

             doar ca să mai revină o dată pentru a nu pleca...

Odată vântul îmi citea în şoaptă o scrisoare către un necunoscut, ţesută pe-un bob de rouă cu cuvinte nerostite:

"Dragul meu, 

M-am trezit zâmbind azi… Nu mi-a dăruit nimeni atâtea clipe frumoase, câte mi-ai dăruit tu… Am trecut prin cele mai frumoase stări sufleteşti pe care le poate avea o fiinţă umană, alături de tine…

Ştii ce zi e azi?... Eşti cel mai frumos suflet din inima mea… Am păstrat frumoasele tale cuvinte în sufletul meu… Am rămas aceeaşi fiinţă îndrăgostită de cuvânt… Iartă-mă pentru zilele în care, poate, te-am dezamăgit… Nu îmi doream asta…

Plouă, dragul meu… plouă… simt mirosul picăturilor de ploaie… Am realizat că atunci când plouă, iar tu mă acoperi cu aripile tale, nici un strop de ploaie nu e suficient de rece ca să poată stinge fericirea din inima mea…

Mai ţii minte când îţi povesteam cât e de frumoasă ploaia? Şi cât de mult mi-aş dori să ne plimbăm în ploaie sub umbrelă…

Îţi mulţumesc din suflet că îmi eşti prieten… Eşti un înger… Un înger cu ochi de copil…

Pe curând, dragul meu… pe curând…" 

În drumul tău, trecătorule, dacă ai să întâlneşti Destinul meu, Bucuria şi Speranţa mea, te rog, arată-i drumul spre mine... Acolo unde Marea se uneşte cu Cerul, acolo unde se naşte dimineaţa, acolo unde răsare Soarele şi mai apoi apune Luna... acolo sunt visele mele, speranta si inima mea... Acolo sunt Eu…Acolo să priveşti în fiecare zi ca razele de soare să te poată mangaia, lumina Lunii să îţi lumineze calea, iar Dragostea sa te calauzeasca mereu…