Echilibru...

                   de D. Matcovschi

M-am deprins ca toată lumea

Şi cum e, aşa mi-e bine:

După ziuă vine noapte,

După noapte ziuă vine.

Întuneric şi lumină

Curg în timp şi-l fac integru,

Şi eu alb gândesc în ziuă

Şi gândesc în noapte negru.

E o luptă de contrarii

Toată opera naturii:

Creşte pom, iar lângă dânsul

Creşte patima securii…

E un veşnic echilibru

Cu-adevăr şi cu povaţă

Nu e viaţă fără moarte,

Dar nici moarte fără viaţă…