Totalul afișărilor de pagină

duminică, 1 decembrie 2013

O clipă...



„Respiră!”, auzi un glas pătrunzător… „Respiră, la naiba!!!”, răsună în capul ei un ecou… Un aer cald amestecat cu fum de ţigară, îi pătrunse în plămâni… „Un… doi… trei… patru…”, auzi din nou acelaşi glas… „Te rog, nu mă părăsi! Respiră, ţi-am zis!!! Respirăăă!!!”. În plămâni iarăşi îi pătrunse insuportabilul aer cald îmbibat cu fum de ţigară… Deschise ochii. Un tânăr lăcrimând o lipi de pieptul lui… „O clipă… mai rabdă doar o clipă…” auzi o şoaptă chiar lângă ureche…
Se trezi brusc. Ridică capul de pe masă şi se uită în jur. Nu îşi aducea aminte cum a adormit. Probabil adormise pe când citea… Somnoroasă, dânsa, aruncă o privire afară. În ograda casei alerga un băieţaş alături de un dalmaţian. Glasul strident al copilului şi lătratul câinelui pătrunse în odaie. Privind din nou spre fereastră, ea îşi văzu chipul ce se oglindea în sticlă. Întinse mâna şi încercă să-şi atingă chipul ce abia se vedea în sticla ferestrei. 
Trecuse ceva timp de atunci… Nimic nu mai rămase din acel accident, nici măcar vreo amintire… Singurul lucru care putea să-i aducă aminte de acea întâmplare, era o mică cicatrice în regiunea sprâncenei drepte… Dar, poate, nici n-avea ce să-şi amintească, decât de acel tânăr… Nu-l cunoştea şi nici măcar nu ştia cine e! Ajungând la spital, tânărul care-i salvase viaţa, de parcă nici n-ar fi existat! Nici urmă de el! Oare cine-o fi? Cât efort şi cât timp a pierdut pentru a-l găsi, dar… fără nici un rezultat.
„O clipă… Mai rabdă doar o clipă…”, răsună iarăşi în capul ei… Sculându-se de pe scaun, dânsa ieşi din cameră. 
    Ajunsă în pragul casei, ea coborî scările şi, aşezându-se pe trepte, urmărea jocul copilului. „O clipă…”, se gândi ea, „doar o clipă…”. De multe ori se întreba, ce ar fi dacă n-ar fi fost acea clipă… 
– Mami! Mami! glasul copilului a rupt firul gândurilor ei. Mami, ai văzut! copilul se uită mirat în ochii maică-si.
– Da, dragul meu! zâmbind, dânsa îl trase pe copil la pieptul ei, îl cuprinse şi apoi îl sărută. Am văzut! Uite-l pe tati! Copilul se smulse din braţele ei şi începu să alerge spre maşina care se parcă lângă casă.
Nu după mult timp după acel accident, ea se căsători. Îşi iubea soţul şi băiatul, însă… nu putea nicidecum să uite ochii ceia. De fiecare dată când se trezea, îi vedea în faţa ei… Nu vroia nimic, decât să ştie ai cui sunt… Ar fi dat orice!
– Aş da orice… şopti fără să-şi dea seama.
Privind cum băieţelul sări în braţele lui tacă-său, pe faţă-i apăru un zâmbet, se sculă de pe trepte şi se repezi spre ei.

„O clipă… ce ne mai rămâne, decât o singură clipă…

Un comentariu:

  1. ...O clipa care trebuie & merita traita (carpe diem).
    O zi minunata ! ☼ ✿⊱╮

    RăspundețiȘtergere