Autobuzul opintea pe o şosea cu prea multe gropi. Pe
un scaun mai din spate, stătea un bătrânel uscăţiv, ţinând în braţe un mănunchi
de flori de câmp. Pe partea opusă, o fetişcană oacheşă se uita fascinată la
macii, margaretele şi albăstrelele din braţele bătrânului. Nu-şi mai putea lua
ochii de la ele. Răzbătea din când în când până la ea parfumul proaspăt de
flori. Încercă să privească pe fereastra prăfuită a autobuzului, dar degeaba.
Ca un magnet o atrăgeau florile bătrânului...La următoarea staţie, bătrânul dădu să coboare. Ezită pentru o clipă, după care se adresă fetei:
– Văd că-ţi plac florile mele. Cred că soţiei mele i-ar face mare plăcere să ţi le dăruiesc. Am să-i spun că ţi le-am dat ţie.
Fata primi florile îmbujorându-se de plăcere. Urmări apoi pe bătrânul uscăţiv cum se coborî din autobuz şi intră pe poarta de fier forjat a unui cimitir din apropiere…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu