Totalul afișărilor de pagină

duminică, 5 februarie 2012

Cadoul

Zi de vară peste întinsele prerii.

Autobuzul opintea pe o şosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, stătea un bătrânel uscăţiv, ţinând în braţe un mănunchi de flori de câmp. Pe partea opusă, o fetişcană oacheşă se uita fascinată la macii, margaretele şi albăstrelele din braţele bătrânului. Nu-şi mai putea lua ochii de la ele. Răzbătea din când în când până la ea parfumul proaspăt de flori. Încercă să privească pe fereastra prăfuită a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrăgeau florile bătrânului...

La următoarea staţie, bătrânul  dădu să coboare. Ezită pentru o clipă, după care se adresă fetei: 

– Văd că-ţi plac florile mele. Cred că soţiei mele i-ar face mare plăcere să ţi le dăruiesc. Am să-i spun că ţi le-am dat ţie.

Fata primi florile îmbujorându-se de plăcere. Urmări apoi pe bătrânul uscăţiv cum se coborî din autobuz şi intră pe poarta de fier forjat a unui cimitir din apropiere…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu