E dimineaţă… Zorii îţi sărută genele. Simţi cum te îmbrăţişează lumina de mătase soarelui. Îţi deschizi ochii mari, ca două boabe de rouă şi priveşti în jur. Un miros de cafea amăruie cu gust de dimineaţă se împrăştie prin toată camera… Un zgomot abia sesizabil se aude dinspre bucătărie, şi-n câteva secunde în pragul uşii dormitorului apare silueta mea. În mână ţin o ceaşcă cu cafea neagră aburindă, iar tu simţi cum aroma cafelei pluteşte în aer şi te cuprinde din toate părţile. Las încet ceaşca pe noptieră şi mă apropii de tine… Mă priveşti, mă îmbeţi cu parfumul tău, mă iei în braţe… ne contopim buzele într-un sărut ce-mi pare o eternitate…
O zi… în care cafeaua are gustul dimineţii…
Bună ziua suflete!!!
Mi-ar plăcea să mă trezesc din această visare şi să ştiu că atunci când voi deschide ochii, realitatea nu mă va lovi iarăşi… Aş face orice să nu mă pot trezi din acest vis frumos… Aş dormi o viaţă întreagă, pentru că ştiu că dacă mă trezesc şi mă uit lângă mine, tu nu eşti… Oricât de puternici am fi, uneori simţim nevoia de siguranţă şi ocrotire, de cuvinte calde şi gesturi de afecţiune…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu