* * *

Ne temem de tot şi de toate.

Ne temem de ploaie, ne temem de vânt,

Ne temem de vorbe, ne temem de gând.

Ne sperie visul, ş-apoi îl visăm.

Ne temem de lacrimi, ş-apoi le vărsăm.

Ne sperie vorba, ş-apoi o rostim.

Fugim de iubire, ş-apoi o dorim.

Ne temem de „teamă”, dar n-o ocolim,

Ne sperie viaţa… dar noi o trăim…