Lacrima pustie-i arde sub pleoape.
E amurgul roşu, parcă-ar fi de sânge,
Pe un mal de ape o femeie plânge...
Bate aprig vântul, apele-n furtună,
Bat în piatră valuri, valurile tună.
Salcie bătrână dureros se frânge,
Pe un mal de ape o femeie plânge...
Cerul e ca plumbul care se topeşte,
Din ţărâne noaptea ca o vamă creşte.
Sub aripa nopţii pasărea se strânge,
Pe un mal de ape, o femeie plânge...
Se aprind lumine, undeva departe,
Călătoare umbre se întorc din moarte.
Zvon solemn de clopot sună pe aproape,
O femeie plânge pe un mal de ape...
Cine e femeia şi de unde vine?
O cunoaşte cine? O aşteaptă cine?
Greu loveşte-n stâncă fulgerul, s-o crape,
O femeie plânge pe un mal de ape...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu