Şi cum e, aşa mi-e bine:
După ziuă vine noapte,
După noapte ziuă vine.
Întuneric şi lumină
Curg în timp şi-l fac integru,
Şi eu alb gândesc în ziuă
Şi gândesc în noapte negru.
E o luptă de contrarii
Toată opera naturii:
Creşte pom, iar lângă dânsul
Creşte patima securii…
E un veşnic echilibru
Cu-adevăr şi cu povaţă
Nu e viaţă fără moarte,
Dar nici moarte fără viaţă…
Minunata poezie
RăspundețiȘtergere